CECCAR: alegeri controlate, adunări generale golite de sens și o Conferință națională sub control

În anul 2026, managementul CECCAR nu a oferit profesiei transparență, ci a împins și mai departe un model de guvernanță bazat pe opacitate, control și excluderea vocilor incomode. Alegerile, Adunările generale și Conferința Națională nu au mai funcționat ca mecanisme democratice ale corpului profesional, ci ca instrumente puse în slujba unei conduceri care, sub marca lui Șova Robert Aurelian și a complicităților consolidate în ultimul deceniu, a transformat lipsa de transparență în regulă.

Alegerile pentru consiliile filialelor și comisiile de disciplină au fost coborâte la rangul unui exercițiu ținut departe de membrii Corpului profesional. Declarațiile de candidatură, care înainte de 2016 erau mediatizate în mod real, au fost publicate pe site-urile filialelor târziu, discret și cu numai 3 zile înainte de termenul-limită. Membrii nu au fost informați nici măcar asupra numărului de locuri eligibile. Iar acolo unde au apărut mai multe candidaturi decât locuri disponibile, candidații capabili să tulbure aranjamentele interne au fost invalidați, fără ca organismul profesional să explice limpede motivele de fapt și de drept. Așa a ajuns cerința obținerii vizei pe anul în curs să fie folosită ca filtru de eliminare, deși valabilitatea vizei anterioare se întinde până la 31 martie, iar această condiție nu a fost comunicată transparent membrilor, ci ascunsă în formatul declarației publicate pe ultima sută de metri. Mai grav, aceeași conduită pretins etică a fost aplicată selectiv: unii membri au fost eliminați, în timp ce alții, aflați în situații comparabile, au fost promovați în funcții elective, sub protecția aceleiași rețele de influență.

Nici Adunările generale nu s-au organizat altfel. Într-o profesie în care gândirea critică ar trebui să fie regula, conducerea a construit un cadru în care membrii nu primesc informațiile necesare pentru a judeca credibilitatea materialelor prezentate succint. Ordinea de zi ocolește tocmai punctele care ar permite luări de cuvânt reale și formularea propunerilor privind desemnarea candidaților pentru Consiliul superior, deși asemenea atribuții sunt prevăzute clar de art. 34 lit. d) din Ordonanța Guvernului nr. 65/1994. În practică, membrii cunosc deja mecanismul: prin complicitatea președinților de filială, Șova Robert Aurelian intervine în Adunările generale desfășurate online, ia cuvântul fără respectul datorat forului și discreditează pe cei care formulează opinii contrare intereselor sale. Nu mai vorbim despre o dezbatere profesională, ci despre o disciplinare a vocilor critice.

Tabloul devine complet la nivelul Conferinței Naționale. Pentru data de 2 aprilie 2026, conferința a fost convocată fără o ordine de zi făcută publică. Membrilor nu le-a fost transmis nici link-ul necesar studierii materialelor, astfel încât Adunările generale să poată formula observații și propuneri reale pentru delegațiile participante. Site-ul central nu oferă nicio informație nici despre candidaturile pentru funcția de membru în Consiliul Superior. Cu alte cuvinte, calendarul electoral nu este nici public, nici predictibil, nici respectat în spiritul unei dezbateri corecte și legale.

Nici dreptul membrilor de a-și desemna reprezentanții în delegațiile participante la Conferința Națională nu a fost lăsat neatins. După ce, în repetate rânduri, membrii incomozi au fost eliminați din delegațiile aprobate de Adunările generale pentru simplul motiv că nu împărtășeau linia impusă de centru, președinții de filiale au ajuns să selecteze dinainte listele convenabile. Iar când lipsește cineva util mecanismului de supraveghere internă și de raportare către Șova Robert Aurelian, listele sunt refăcute, completate cu membri „agreați” și impuse din nou, chiar dacă aceștia nu au fost aprobați de Adunările generale. Este un mod brutal de a controla reprezentarea, de a crea presiune și de a intimida.

Lipsa totală de transparență în organizarea alegerilor, a Adunărilor generale și a Conferinței Naționale din 2026 nu mai este un accident și nici o simplă disfuncție administrativă. Ea pune în discuție legitimitatea activităților desfășurate de conducerea Corpului profesional, utilizarea fluxurilor financiare, beneficiarii reali ai deciziilor, transparența informațională, controlul intern, trasabilitatea tranzacțiilor și politica de personal. Într-un organism de interes public, asemenea practici nu pot fi tratate ca detalii de culise.

Supravegherea publică a managementului Corpului Experților Contabili și Contabililor Autorizați din România a devenit, în aceste condiții, o necesitate obiectivă. Valorile cu care profesia de expert contabil și contabil autorizat a fost învestită prin lege nu mai pot fi lăsate la discreția unei conduceri care a făcut din opacitate metodă, din control reflex și din excluderea criticilor instrument de guvernare. Profesia are nevoie urgentă de protecția supravegherii publice.